Sărbători Religioase – Evenimente 2023

Dintr-o veche Omilie despre Sâmbăta Sfântă

(PG 43, 439.451.462-463)

Coborârea Domnului în infern

Ce s-a întâmplat? Pe pământ astăzi este mare tăcere, mare tăcere și singurătate. Mare tăcere, pentru că Regele doarme: pământul a amuțit și tace, pentru că Dum­nezeul făcut trup a adormit și i-a trezit pe cei care dor­meau de veacuri. Dumnezeu a murit în trup și a coborât să zdruncine împărăția iadului.
Desigur, el merge să-l caute pe primul părinte, ca pe oaia rătăcită (cf. Lc 15,3). Vrea să coboare ca să-i vizi­teze pe cei care stau în întuneric și în umbra morții (cf. Lc 1,79). Dumnezeu și Fiul său merg să-i elibereze din suferințe pe Adam și Eva care se află în închisoare.
Domnul a intrat la ei purtând armele victorioase ale crucii. Imediat ce Adam, primul părinte, l-a văzut, bătân­du-și pieptul de uimire, a strigat tuturor și a zis: „Domnul meu să fie cu toți”. Iar Cristos, răspunzându-i lui Adam, a zis: „Și cu duhul tău”. Și luându-l de mână, l-a scuturat, spunând: „Trezește-te, tu care dormi, și ridi­că-te dintre cei morți iar Cristos te va lumina (Ef 5,14).
Eu sunt Dumnezeul tău, care pentru tine am devenit fiul tău; care pentru tine și pentru aceștia, care s-au născut din tine, vorbesc acum și în puterea mea le porun­cesc celor care erau în închisoare: Ieșiți! Celor care erau în întuneric: Fiți luminați! Celor care erau morți: Înviați!
Ție îți poruncesc: Trezește-te, tu, care dormi! Într-ade­văr, eu nu te-am creat pentru ca să rămâi prizonier în iad. Învie din morți. Eu sunt viața celor morți. Învie, lucrare a mâinilor mele! Învie, figură făcută după chipul meu! Învie, să ieșim de aici! Într-adevăr, tu în mine și eu în tine (cf. In 17,21.23), suntem o natură unică și nedespărțită.
Eu, Dumnezeul tău, pentru tine m-am făcut fiul tău. Eu, Domnul, pentru tine am îmbrăcat natura de slujitor. Eu, care stau deasupra cerurilor, pentru tine am venit pe pământ și sub pământ. Pentru tine, omule, am devenit om asemenea omului, dar apoi am devenit liber între cei morți. Pentru tine, care ai ieșit din grădina paradisului pământesc, am fost trădat într-o grădină și dat în mâinile iudeilor, și într-o grădină am fost pus pe cruce.
Privește pe fața mea scuipăturile pe care le-am primit pentru tine, pentru a te putea aduce înapoi la acel prim suflu vital. Privește pe obrajii mei palmele, supor­tate pentru a reface frumusețea ta pierdută, după chipul meu.
Privește pe spinarea mea biciuirea suferită pentru a elibera umerii tăi de povara păcatelor tale. Privește mâinile mele pironite pe lemn pentru tine, care odinioară ți-ai întins în mod greșit mâna spre pom.
Am murit pe cruce și sulița a pătruns în coasta mea pentru tine, care ai adormit în paradis și ai făcut să iasă Eva din coasta ta. Coasta mea a vindecat durerea coastei tale. Somnul meu te va elibera de somnul iadului. Sulița mea a blocat sulița care era îndreptată împotriva ta.
Ridică-te, să mergem de aici. Dușmanul te-a făcut să ieși din pământul paradisului. Eu însă nu te mai așez înapoi în acea grădină, ci te așez pe un tron ceresc. Ți-a fost interzis să atingi pomul simbolic al vieții, dar eu, care sunt viața, îți dau ceea ce sunt. Am pus heruvimi care, ca niște slujitori, să te păzească. Acum fac în așa fel încât heruvimii să te adore aproape ca pe Dum­nezeu, deși nu ești Dumnezeu.
Tronul ceresc este gata, sunt gata și la ordine sluji­torii, sala este pregătită, masa este întinsă, locuința veș­nică este împodobită, casele de fier sunt deschise. Cu alte cuvinte, este pregătită pentru tine împărăția cerurilor, dinaintea veacurilor”.

Aus einer Homilie am großen und heiligen Sabbat.
Epiphanius († 535) zugeschrieben

Der Abstieg des Herrn in die Welt des Todes
Was ist das? Tiefes Schweigen herrscht heute auf der Erde, tiefes Schweigen und Einsamkeit. Tiefes Schweigen, weil der König ruht. "Furcht packt die Erde, und sie verstummt" (1), weil Gott - als Mensch - in Schlaf gesunken ist und Menschen auferweckt hat, die seit unvordenklicher Zeit schlafen. Gott ist - als Mensch - gestorben, und die Unterwelt erbebt. Gott ist für kurze Zeit in Schlaf gesunken und hat die in der Welt des Todes auferweckt (2). Er geht auf die Suche nach dem erstgeschaffenen Menschen wie nach dem verlorenen Schaf (3). Besuchen will er, "die völlig in Finsternis sitzen und im Schatten des Todes" (4). Er kommt, um den gefangenen Adam und die mitgefangene Eva von ihren Schmerzen zu erlösen, er, zugleich Gott und der Eva Sohn
(5). Er faßt Adam bei der Hand, hebt ihn auf und spricht: "Wach auf, Schläfer, und steh auf von den Toten, und Christus wird dein Licht sein!" (6) Ich habe dich nicht geschaffen, damit du im Gefängnis der Unterwelt festgehalten wirst. "Steh auf von den Toten!" Ich bin das Leben der Toten. Steh auf, mein Geschöpf, steh auf, meine Gestalt, nach meinem Abbild geschaffen! Erhebe dich, laß uns weggehen von hier! Du bist in mir und ich in dir (7), wir sind eine unteilbare Person. Deinetwegen wurde ich dein Sohn, ich, dein Gott. Für dich nahm ich, der Herr, deine Knechtsgestalt an. Für dich kam ich auf die Erde und unter die Erde, ich, der über den Himmeln thront. Für dich, den Menschen, bin ich ein Mensch geworden "ohne Hilfe, frei unter den Toten" (Du wurdest vom Garten ausgestoßen, ich wurde vom Garten aus den Juden überliefert und in einem Garten begraben. Sieh den Speichel in meinem Gesicht! Deinetwegen ließ ich es geschehen, um dir den Anhauch des Ursprungs wiederzugeben (9). Sieh die Backenstreiche, die ich empfing, um deine verderbte Gestalt nach meinem Bild wiederherzustellen.
Sieh die Spur der Geißelhiebe auf meinem Rücken, die ich mir gefallen ließ, um deine Sünden zu vernichten, die auf deinem Rücken lasten. Sieh meine Hände, die so glückverheißend mit Nägeln an das Kreuz geheftet sind, deinetwegen: denn du strecktest (einst) zu deinem Unglück deine Hände aus nach dem Holz. Ich entschlief am Kreuz, und die Lanze durchbohrte meine Seite, für dich, denn im Paradies fielst du in Schlaf und brachtest aus deiner Seite Eva hervor. Meine Seite heilte die Wunden deiner Seite. Mein Schlaf wird dich aus dem Schlaf der Totenwelt
herausführen