Sărbători Religioase – Evenimente 2024

29 Iunie 2024
Prin decizia ÎPS Arhiepiscop Grigore (Gergely) Kovács, din august 2024 parohia noastră va fi îmbogățită cu încă un preot vicar (capelan), nou hirotonitul Pr. Egon-József Ferencz! Mulțumim lui Dumnezeu!
7 Iunie 2024
Inimă lui Isus, Școala Sfintei Iubiri, în Tine mă adăpostesc, pentru ca îndepărtând de la mine toate ştiinţele deşarte ale lumii, să-mi aprinzi inima de cele sfinte simtaminte.
Mă închin ţie, o, Isuse din preasfântul Sacrament şi cinstesc Inima ta atât de înflăcărată de iubire către mine. Tu eşti locul dulcei mele retrageri, scumpul obiect al iubirii mele.
Isuse al meu, doresc ca în această clipă să vii în sufletul meu şi să mă aprinzi, o Inimă dumnezeiască de focul tău ceresc.
6 Iunie 2024 - Sacramentul Mirului (în duminica Preasfintei Treimi 26 Mai 2024)
« de 4 »
2 Iunie 2024
MESAJUL ÎPS KOVÁCS CU OCAZIA ALEGERILOR DIN 9 IUNIE 2024
Nr: 1864/2024
Lăudat să fie Isus Cristos!
„Prin urmare, cetățenii nu trebuie să uite că este atât dreptul, cât și datoria lor de a-și exercita libertatea de a vota pentru binele comun.” (Gaudium et spes, 75.) În spiritul învățăturii Conciliului Vatican II, încurajez credincioșii și pe toți oamenii de bunăvoință să participe la alegerile locale și pentru Parlamentul European din 9 iunie, să-și asume responsabilitatea pentru soarta și viitorul comunității, al poporului și bisericii proprii, să meargă și să voteze.
Posibilitatea alegerii conducătorilor noștri laici locali și a reprezentanților noștri în Parlamentul European este dreptul nostru cetățenesc garantat de Constituție, pe care trebuie să-l exercităm, deoarece participarea la alegeri nu este doar o activitate politică, ci și o datorie morală religioasă: „Suntem cu toții responsabili pentru societatea și lumea în care trăim, în special datorită responsabilității noastre față de generațiile viitoare. Această provocare ne motivează să găsim soluții comune pentru un viitor mai echitabil și mai durabil. ” (Papa Francisc, Laudato si', 159).
Dezinteresul și trândăvia contrazic credința noastră în Dumnezeu și porunca de a iubi în fapte. În locul unei mentalități de resemnare precum „oricum nimic nu se va schimba” sau a unei atitudini de tipul „nu-mi pasă”, avem datoria de a ne asuma responsabilitatea pentru soarta casei noastre locale și față de cel în mod extins (localitatea noastră și Europa). Un mic gest de pecetluire afectează întreaga noastră comunitate și viitorul, pe măsură ce decidem după ce valori și principii vrem să trăim astăzi și mâine. Să ne gândim la copii, la generația care crește acum: și noi decidem soarta lor prin votul nostru din ziua alegerilor. Astăzi depinde de noi cum va arăta ziua lor de mâine.
Împreună cu episcopii catolici din România, îi îndemn pe toți să voteze candidați "care doresc să slujească unitatea cu vigoare și angajare reînnoită în lumina învățăturii Evangheliei pentru pace și democrație, care ne-au reprezentat și care vor să continue să ne reprezinte în viitor, care participă la dezvoltarea și construirea societății, care promovează binele comun, valorile morale, promovarea sănătății, educației, oportunităților economice, culturii și prezenței religioase în viața socială. (15 mai 2024)
Valorile politice și liniile direcționale care determină sistemul unui stat (comunitate) afectează funcționarea bisericii și posibilitatea practicării vieții religioase. Ca oameni iubitori de Dumnezeu și credincioși, suntem responsabili pentru noi înșine, unii pentru alții și pentru cei care vin după noi. Prin urmare, nu putem fi indiferenți față de cine reprezintă valorile și obiectivele noastre în viața publică internă și europeană, fie din punctul de vedere al vieții noastre individuale, fie din punct de vedere comunitar.
Apelul slujitorului lui Dumnezeu Episcopul Aron Márton, publicat la 21 decembrie 1940, este încă relevant pentru noi după opt decenii: „În alegeri, fiecare este liber și chiar obligat să-și exprime votul conform conștiinței sale, respectând poziția Bisericii și bunele moravuri creștine”. Am încredere în decizia responsabilă și activă a credincioșilor de a participa la alegeri, dând astfel mărturie despre faptul că vrem să construim Împărăția lui Dumnezeu individual și comunitar.
Alba Iulia, 30 mai 2024.
† Grigore, arhiepiscop
12 Mai 2024
„PENTRU UN VOT RESPONSABIL CARE SĂ PROMOVEZE VALORILE CREȘTINE ȘI PROIECTUL EUROPEAN”
Declarația episcopilor Comisiei Conferințelor Episcopale ale Uniunii Europene (COMECE) în vederea viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European
13 martie 2024
Noi, episcopii delegați ai Conferințelor Episcopale ale Uniunii Europene, invităm toți cetățenii, în special catolicii, să se pregătească și să-și exprime votul la următoarele alegeri europene din iunie 2024. Proiectul european al unei Europe unite în diversitate, puternică, democratică, liberă, pașnică, prosperă și dreaptă este un proiect pe care îl împărtășim și pentru care ne simțim responsabili. Cu toții suntem chemați să îl ducem mai departe prin votul nostru și prin alegerea responsabilă a deputaților care ne vor reprezenta valorile și vor lucra pentru binele comun în viitorul Parlament European.
Proiectul de integrare europeană a luat naștere din cenușa războaielor teribile care au devastat continentul nostru în ultimul secol, provocând dureri imense, moarte și distrugeri. A fost conceput cu intenția de a garanta pacea, libertatea și prosperitatea. A apărut datorită curajului și previziunii oamenilor care au reușit să depășească dușmănii istorice și să creeze o nouă realitate care ar face războiul, pe continentul nostru, practic imposibil în viitor. Inițial, acest proiect a fost un proiect economic, dar a implicat oricum o dimensiune socială și politică și valori comune. Mulți dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene erau catolici practicanți care credeau cu tărie în demnitatea fiecărei ființe umane și în importanța comunității. Credem că pentru noi, europenii, acest proiect început cu mai bine de 70 de ani în urmă trebuie susținut și dus mai departe.
Astăzi, Europa și Uniunea Europeană trec prin vremuri dificile și incerte, cu o serie de crize în ultimii ani și provocări reale de înfruntat în viitorul apropiat, cum ar fi războaiele din Europa și din țările vecine, migrația și azilul, schimbările climatice, crește digitalizarea și utilizarea inteligenței artificiale, noul rol al Europei în lume, extinderea Uniunii Europene și modificările tratatelor, etc. Pentru a face față acestor provocări cruciale în lumina valorilor fondatoare ale Uniunii Europene și pentru a construi un viitor mai bun pentru noi și pentru generațiile următoare, nu numai în Europa, ci și în întreaga lume, avem nevoie de politicieni curajoși, competenți și motivați de valori, care urmăresc cu adevărat binele comun. Este responsabilitatea noastră să facem cea mai bună alegere posibilă la următoarele alegeri.
În calitate de creștini, trebuie să încercăm să discernem cu atenție pe cine și cu ce partid să votăm într-un moment atât de important pentru viitorul Uniunii Europene. Pentru aceasta trebuie să luăm în considerare diverși factori care pot diferi de la o țară la alta – de exemplu, posibilitatea de a alege candidați sau numai partide, programele electorale ale diferitelor partide, candidații înșiși care se prezintă… În acest sens, Conferințele Episcopale ale Statelor Membre pot oferi și linii directoare utile. În plus, ceea ce este important este să votăm pentru oameni și partide care susțin în mod clar proiectul european și despre care credem în mod rezonabil că vor dori să ne promoveze valorile și ideea noastră despre Europa, cum ar fi: respectul și promovarea demnității fiecărei persoane, solidaritatea, egalitatea, familia și sacralitatea vieții, democrația, libertatea, subsidiaritatea, îngrijirea „Casei noastre comune”. Știm că Uniunea Europeană nu este perfectă și că multe dintre propunerile sale politice și legislative nu sunt în concordanță cu valorile creștine sau cu așteptările multora dintre cetățenii săi, dar credem că suntem chemați să contribuim la ea și să o îmbunătățim cu instrumentele pe care le oferă democrația.
Mulți tineri vor vota pentru prima oară la următoarele alegeri, unii dintre ei la doar 16 ani. Încurajăm cu tărie tinerii să-și exercite dreptul de vot la următoarele alegeri europene și să construiască astfel o Europă care să le asigure viitorul și să răspundă aspirațiilor lor cele mai reale. De asemenea, încurajăm tinerii catolici europeni care simt chemarea de a se angaja în politică să urmeze această chemare, pregătindu-se în mod adecvat, atât din punct de vedere intelectual, cât și moral, pentru a contribui la binele comun într-un spirit de serviciu comunitar. Într-un discurs deseori citat, rostit de Jacques Delors la Bruges pe 17 octombrie 1989 la Consiliul Europei, președintele de atunci al Comisiei Europene s-a adresat tinerilor studenți cu aceste cuvinte: „Voi, de fapt, sunteți invitați să vă îndepliniți rolul într-o aventură unică, ce reunește popoare și națiuni, spre mai bine și nu spre ceea ce este mai rău”.
În calitate de episcopi europeni facem al nostru acest apel către tinerii studenți și îl adresăm tuturor cetățenilor europeni. Să ne angajăm în proiectul european, care este viitorul nostru, votând responsabil la următoarele alegeri!
Aprobat de Episcopii delegați ai COMECE:
✠ Mariano Crociata
Episcop de Latina (Italia), președinte
✠ Antoine Hérouard
Arhiepiscop de Dijon (Franța), prim-vicepreședinte
✠ Nuno Brás da Silva Martins
Episcop de Funchal (Po rtugalia), vicepreședinte
✠ Czeslaw Kozon
Episcop de Copenhaga (Scandinavia), vicepreședinte
✠ Rimantas Norvila
Episcop de Vilkaviškis (Lituania), vicepreședinte
✠ Lode Aerts
Episcop de Bruges (Belgia)
✠ Virgil Bercea
Episcop de Oradea Mare (România)
✠ Joseph Galea-Curmi
Episcop auxiliar al Maltei
✠ Theodorus C.M. Hoogenboom
Eiscop auxiliar de Utrecht (Olanda)
✠ Anton Jamnik
Episcop auxiliar de Ljubljana (Slovenia)
✠ Philippe Jourdan
Administrator Apostolic al Estoniei
✠ Andris Kravalis
Episcop auxiliar de Riga (Letonia)
✠ Juan Antonio Martínez Camino
Episcop auxiliar de Madrid (Spania)
✠ Gábor Mohos
Episcop auxiliar de Esztergom-Budapesta (Ungaria)
✠ Manuel Nin i Güell O.S.B.
Exarh Apostolic al Greciei
✠ Kieran O’Reilly
Arhiepiscop de Cashel și Emly (Irlanda)
✠ Franz-Josef Overbeck
Episcop de Essen (Germania)
✠ Christo Proykov
Episcopul Eparhiei „Sf. Ioan al XXIII-lea” – Sofia (Bulgaria)
✠ Ivan Šaško
Episcop auxiliar de Zagreb (Croația)
✠ Selim Jean Sfeir
Arhiepiscopul maroniților din Cipru
✠ Janusz Bogusław Stepnowski
Episcop de Łomża (Polonia)
✠ Jan Vokál
Episcop de Hradec Králové (Republica Cehă)
✠ Leo Wagener
Episcop auxiliar al Luxemburgului
✠ Aegidius Zsifkovics
Episcop de Eisenstadt (Austria)
10 Aprilie 2024
7 Aprilie 2024


CHRISTUS SURREXIT!
CRISTOS A ÎNVIAT!
CHRISTUS IST AUFERSTANDEN!
KRISZTUS FELTÁMADT!
CHRIST IS RISEN!

29 Martie 2024 - Vinerea Mare

Suferinţa este o condiţionare exterioară, fără provocarea căreia ar fi imposibil din punct de vedere psihologic să ajungem la o iubire ascultătoare atât de trăită şi atât de actuală, cum a fost cea cu care Cristos și-a «împlinit» existenţa, pe cruce.” – Maurizio Flick SI – Zoltán Alszeghy SI

24 Martie 2024 - Duminica Floriilor
22 Martie 2024
14 Februarie 2024

MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE PENTRU POSTUL MARE 2024
Prin deșert Dumnezeu ne conduce la libertate
Iubiţi fraţi şi surori,
Când Dumnezeul nostru se revelează, comunică libertate: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei” (Ex 20,2). Aşa se deschide Decalogul dat lui Moise pe muntele Sinai. Poporul ştie bine despre care exod vorbește Dumnezeu: experienţa sclaviei este încă imprimată în trupul său. Primeşte cele zece cuvinte în deșert drept cale de libertate. Noi le numim „porunci”, accentuând forţa de iubire cu care Dumnezeu educă poporul său. De fapt este o chemare viguroasă, cea la libertate. Nu se epuizează într-un singur eveniment, pentru că se maturează pe un drum. Aşa cum Israel în deșert încă are Egiptul înăuntrul său – de fapt adesea regretă trecutul şi murmură împotriva cerului şi împotriva lui Moise –, tot aşa şi astăzi poporul lui Dumnezeu poartă în sine legături oprimante pe care trebuie să aleagă să le abandoneze. Ne dăm seama de asta atunci când ne lipsește speranţa şi rătăcim în viaţă ca într-un pustiu, fără o ţară promisă spre care să tindem împreună. Postul Mare este timpul de har în care deșertul devine din nou – cum vesteşte profetul Osea – locul primei iubiri (cf. Os 2,16-17). Dumnezeu educă poporul său, pentru ca să iasă din sclaviile sale şi să experimenteze trecerea de la moarte la viaţă. Ca un mire ne atrage din nou la sine şi șoptește cuvinte de iubire inimii noastre.
Exodul de la sclavie la libertate nu este un drum abstract. Pentru ca să fie concret şi Postul Mare al nostru, primul pas este să vrem să vedem realitatea. Când în tufișul care arde Domnul l-a atras pe Moise şi i-a vorbit, imediat s-a revelat ca un Dumnezeu care vede şi mai ales ascultă: „Am văzut necazul poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele lor din cauza asupritorilor. Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Ex 3,7-8). Şi astăzi strigătul atâtor fraţi şi surori oprimați ajunge la cer. Să ne întrebăm: ajunge şi la noi? Ne zdruncină? Ne înduioșează? Mulţi factori ne îndepărtează pe unii de alţii, negând fraternitatea care ne leagă la origine.
În călătoria mea la Lampedusa, globalizării indiferenței am opus două întrebări, care devin tot mai actuale: „Unde eşti?” (Gen 3,9) şi „Unde este fratele tău?” (Gen 4,9). Drumul Postului Mare va fi concret dacă, reascultându-le, vom mărturisi că şi astăzi suntem sub dominația faraonului. Este o dominație care ne face epuizați şi insensibili. Este un model de creștere care ne desparte şi ne fură viitorul. Pământul, aerul şi apa sunt poluate de el, dar şi sufletele sunt contaminate de el. De fapt, deşi cu botezul a început eliberarea noastră, rămâne în noi o nostalgie inexplicabilă a sclaviei. Este ca o atracție spre siguranța lucrurilor văzute deja, în detrimentul libertății.
Aş vrea să vă indic, în relatarea din Exod, un amănunt care nu este lipsit de importanță: Dumnezeu este cel care vede, care se înduioșează şi care eliberează, nu Israel este cel care cere asta. De fapt, faraonul stinge şi visele, fură cerul, face să pară nemodificabilă o lume în care demnitatea este călcată în picioare şi legăturile autentice sunt negate. Adică reușește să lege cu sine. Să ne întrebăm: doresc o lume nouă? Sunt dispus să ies din compromisurile cu vechiul? Mărturia multor fraţi episcopi şi a unui mare număr de făcători de pace şi de dreptate mă convinge tot mai mult că ceea ce trebuie să fie denunțat este un deficit de speranţă. Este vorba de un impediment de a visa, de un strigăt mut care ajunge până la cer şi înduioșează inima lui Dumnezeu. Se aseamănă cu acea nostalgie a sclaviei care paralizează Israelul în deșert, împiedicându-l să înainteze. Exodul se poate întrerupe: nu s-ar explica altfel cum de o omenire ajunsă în pragul fraternității universale şi la niveluri de dezvoltare științifică, tehnică, culturală, juridică în măsură să garanteze tuturor demnitatea bâjbâie în întunericul inegalităților şi al conflictelor.
Dumnezeu nu s-a săturat de noi. Să primim Postul Mare ca timpul forte în care Cuvântul său ne este adresat din nou: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei” (Ex 20,2). Este timp de convertire, timp de libertate. Isus însuși, aşa cum amintim în fiecare an în prima duminică din Postul Mare, a fost dus de Duhul în deșert pentru a fi încercat în libertate. Timp de patruzeci de zile El va fi în faţa noastră şi cu noi: este Fiul întrupat. Spre deosebire de faraon, Dumnezeu nu vrea supuși, ci fii. Deșertul este spațiul în care libertatea noastră se poate matura într-o decizie personală de a nu recădea sclavă. În Postul Mare găsim noi criterii de judecată şi o comunitate cu care să intrăm pe un drum care n-a mai fost parcurs niciodată.
Asta comportă o luptă: ne relatează asta în mod clar cartea Exodului şi ispitirile lui Isus în deșert. Glasului lui Dumnezeu, care spune: „Tu eşti Fiul meu, cel iubit” (Mc 1,11) şi „Să nu ai alți dumnezei afară de mine” (Ex 20,3), i se opun de fapt minciunile dușmanului. Mai de temut decât faraonul sunt idolii: am putea să-i considerăm ca glasul său în noi. A putea tot, a fi recunoscuți de toţi, a-i depăși pe toţi: fiecare ființă umană simte seducţia acestei minciuni înlăuntrul său. Este un drum vechi. Putem să ne alipim astfel de bani, de anumite proiecte, idei, obiective, de poziția noastră, de o tradiție, chiar şi de unele persoane. În loc să ne miște, ne vor paraliza. În loc să ne facă să ne întâlnim, ne vor contrapune. Există însă o nouă omenire, poporul celor mici şi al celor umili care nu au cedat în faţa fascinaţiei minciunii. În timp ce idolii îi fac muți, orbi, surzi, imobili care îi slujesc (cf. Ps 114,4), săracii în duh sunt imediat deschiși şi prompți: o forță silențioasă de bine care îngrijește şi susține lumea.
Este timp de a acționa, şi în Postul Mare a acționa înseamnă şi a ne opri. A ne opri în rugăciune, pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, şi a ne opri ca samariteanul, în prezența fratelui rănit. Iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este o unică iubire. A nu avea alți dumnezei înseamnă a ne opri la prezența lui Dumnezeu, la trupul aproapelui. Pentru aceasta rugăciunea, pomana şi postul nu sunt trei exerciții independente, ci o unică mișcare de deschidere, de golire: afară cu idolii care ne îngreunează, plecarea alipirilor care ne închid. Atunci inima atrofiată şi izolată se va retrezi. Așadar, a încetini şi a ne opri. Dimensiunea contemplativă a vieţii, pe care Postul Mare ne va face să o regăsim astfel, va mobiliza noi energii. În prezența lui Dumnezeu devenim surori şi fraţi, îi simţim pe ceilalți cu intensitate nouă: în loc de amenințări şi de dușmani găsim însoțitoare şi însoțitori de călătorie. Acesta este visul lui Dumnezeu, ţara promisă spre care tindem, când ieşim din sclavie.
Forma sinodală a Bisericii, pe care în aceşti ani o redescoperim şi o cultivăm, sugerează că Postul Mare este şi timp de decizii comunitare, de alegeri mici şi mari împotriva curentului, capabile să modifice cotidianitatea persoanelor şi viaţa unui cartier: obiceiurile în cumpărături, îngrijirea creației, incluziunea celui care nu este văzut sau este disprețuit. Invit fiecare comunitate creştină să facă asta; să-şi dea timp pentru a verifica propria prezență în teritoriu şi contribuția de a-l face mai bun. Vai dacă pocăința creştină ar fi ca aceea care-l întristează pe Isus. El ne spune şi nouă: „Nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc” (Mt 6,16). Mai degrabă să se vadă bucuria pe fețe, să se simtă parfumul de libertate, să se elibereze acea iubire care face noi toate lucrurile, începând de la cele mai mici şi apropiate. În fiecare comunitate creştină se poate întâmpla asta.
În măsura în care acest Post Mare va fi de convertire, atunci, omenirea rătăcită va simți o tresăltare de creativitate: plutirea unei noi speranțe. Aş vrea să vă spun, ca tinerilor pe care i-am întâlnit la Lisabona în vara trecută: „Căutați şi riscați, căutați şi riscați. În acest perioadă istorică provocările sunt enorme, gemete dureroase. Vedem un al treilea război mondial pe bucăți. Dar să îmbrățișăm riscul de a crede că nu suntem într-o agonie, ci într-o naștere; nu la sfârşitul, ci la începutul unui mare spectacol. Este nevoie de curaj pentru a crede asta” (Discurs adresat universitarilor, 3 august 2023). Este curajul convertirii, al ieşirii din sclavie. Credinţa şi caritatea țină de mână pe această copilă speranţa. O învaţă să meargă şi, în acelaşi timp, ea le trage înainte (Cf. Ch. Péguy, Il portico del mistero della seconda virtù, Milano 1978, 17-19).
Vă binecuvântez pe voi toţi şi drumul vostru de Postul Mare.
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 3 decembrie 2023, Duminica I din Advent
Franciscus

Szemle